Pe masura ce avansam intr-o lume in care servere virtuale sunt baza, incepem sa vedem cat de diferit este acest mediu nou. Fermele de servere evolueaza in moduri neasteptate, creand situatii pe care nu le-am intampinat inainte de adoptarea pe scara larga a virtualizarii. Una dintre aceste ciudatenii este serverul virtual aparent nemuritor.
Inainte de adoptarea masinilor virtuale pentru a gestiona orice tip de aplicatie sau de platforma aveam nevoie, fiecare implementare era migaloasa si consumatoare de timp. Aceste servere erau atent construite prin instalarea sistemului de operare "de jos in sus", cu un pic de tweaking in BIOS, instalarea driverelor si instalarea aplicatiilor sau a framework-urilor la final. Pe urma trebuia facut un backup la acel server dedicat si nu ne mai ramanea decat sa speram ca va ajunge la uzura maxima a hardware-ului inainte de a fi compromis.
In orice caz, serverul care urma sa inlocuiasca acest server fizic mai mult ca sigur ca va fi diferit, si ideea de restabilire a backup-ului pe un server fizic nou insemna mai multe ore de munca decat in cazul unei instalari fresh pe un hardware nou. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru serverele Windows. Ziua in care trebuia luat totul de la zero inseamna ani buni de munca aruncati pe fereastra si reluarea tuturor activitatilor de la capat.
In lumea virtualizarii serverului, ziua aceasta nu vine niciodata, pentru ca serverele virtuale nu trebuiesc schimbate nicioadata. Ele nu devin depasite sau invechite, ci pur si simplu merg mai departe, in timp ce ciclurile de dezvoltare a hardware-ului fizic continua in paralel cu existenta lor. De fapt, singurul motiv pentru a o lua de la capat pe un VM este in cazul in care furnizorul sau nu mai ofera suport si update-uri de securitate. In concluzie, durata de viata a unui VM depinde in mare masura de furnizorul sau si de suportul pe care il primeste din partea acestuia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu